Fake friends

Interesul își poartă fesul...

Prieteni cu beneficii...cu beneficii doar pentru unul singur, firește!

Cam așa se întâmplă ...Ai încredere în oamenii cu care petreci timp, și pe care îi consideri prietenii tăi. Și exact ei, așa zișii prieteni te trădează și își dau arama pe față, îți demonstrează și arată că nu trebuie să ai încredere în nimeni!

"Lumea din jur e rea, copile! Să n-ai încredere în nimeni, decât în familia ta!"- adevăr grăiau părinții, dar nu-i luam în seamă, ci dimpotrivă... băgam mâna în foc pentru "prietenii mei", le ofeream ajutorul meu necondiționat și puneam nevoile și dorințele lor mai presus de ale mele.

Am avut multe experiențe neplăcute în liceu, prin a 10-a...cu "prietenii" mei, (mai curând dușmani aș zice), prietenii aceia în care mi-am pus toată încrederea și care m-au dezamăgit enorm.

Ieșeam cu grupul de prieteni comuni...stăteam ore în șir pe-afară. Eu, ca întotdeauna, am fost acel adolescent care nu ceda în fața viciilor, așa cum cei din grupul meu o făceau...Da...eram excepția de la regulă, să zic așa...

Nu pot spune același lucru despre "câțiva prieteni"...erau foarte ușor manipulați de cei din grup: cel mai adesea, anturajul nostru îi împingea să fumeze, să bea...și cum ei nu aveau tăria de a refuza, ci dimpotrivă, le plăcea ideea de a fi în centru atenției, le surâdea ideea de a fi priviți de toți ochii din jur, chiar dacă ceea ce făceau ei nu erau lucruri bune, demne de urmat. 

În ciuda acestor lucruri, știam cum erau ei...se comportau diferit când eram doar noi, între noi....erau parcă alți oameni! Sau, poate....au jucat prea bine teatru și, în spatele zâmbetelor false, se ascundeau de fapt adevăratele fețe.

Și nu înțelegeam...cum poate un om să joace atâta teatru, să aibă două fețe!? Și de fapt, pentru ce? Cu ce folos?? Să câștige puțină atenție din partea celorlalți?

Când eram doar noi, fără gașca vicioasă, povesteam...ne împărtășeam gândurile...iar când eram cu toți ceilalți, mă tratau cu indiferență, cu superioritate, mă priveau cu aroganță. Cel mai rău mă deranja însă că mă bârfeau!!! S-o spun mai pe șleau: în față îmi zâmbeau, și mă înjunghiau pe la spate. 

Atunci, a fost momentul în care mi-am dat seama că nu am nevoie de oameni de genul ăsta în viața mea: oameni falși, parșivi și doar pe interes...

I-am considerat prieteni și le-am oferit multe șanse...Dar pentru mine au rămas "decât" niște cunoștințe false. Îi dau dreptate și tatălui...când ți-e greu, nu-i mai pasă nimănui...Prieteni care-ți spun că-ți vor fi aproape și de fapt, te înjunghie pe la spate...Prieteni care spun că te vor ajuta ...și la nevoie, nici măcar un deget nu vor ridica.

În viață trebuie să fii lucid și prevăzător! Prietenia unora este mai mare decât un cal troian. Abia așteaptă să le primești darul, ca mai apoi să-ți intre sub piele și să devii victima lor. 

Un sfat pentru voi:

Pentru o viață sănătoasă, evitați prietenii falși, minciuna și excesul de încredere!